Sudoku

Imi pregatisem de acasa o lista cu locuri de vazut in Viena pentru serile cand n-aveam chef de stat in casa. Au o piata muzicala bogata in jazz, asa ca aveam 2 carciumi unde se canta live puse in capul listei. Luni seara, a doua saptamana, n-am nimic organizat. Stau mai mult la serviciu sa caut apartamente pe internet, si pe la 7.30 ma decid sa plec (sunt singur in birou de mai bine de 2 ore…). Intru pe internet si vad ca la una dintre carciumi (Jazzland) se si mananca bine. Au un gulas cu fasole care suna bine, asa ca ma hotarasc sa ma duc acolo. Ajung intr-o pivnita cu tavan boltit si mese organizate scolareste. In carciuma mai e o doamna in varsta si un cuplu format dintr-un domn foarte supraponderal (nu stiu daca gramatica limbii romane permite treaba asta) si o doamna decenta langa el. Cei doi isi vor adresa gesturi tandre pe parcursul concertului, ceea ce-mi confirma inca odata puterea incredibila a muzicii. Nu-mi dau seama ce alt fenomen supranatural ar fi putut sa o faca pe doamna respectiva sa-l mangaie afectuos pe domnul de 150 de kg in timp ce el sorbea cu pofta din halbele de bere.
Dar personajul care mi-a atras atentia cel mai tare a fost doamna in varsta. Dupa ce a citit mult timp dintr-un ziar (chiar si dupa inceperea concertului) a inceput sa completeze un sudoku. Intre timp langa ea se asezase un domn la vreo 50 de ani, care in pauza isi consulta un notebook. Cred ca parea destul de “competent” cu calculatorasul cel mic si alb in fata, pentru ca doamna in varsta il aborda destul de des sa o ajute la sudoku. Iar daca cei doi indragostiti erau total absorbiti de muzica, mamaia era cu totul ingropata in sudokul ei. O fi mai tare ca jazzul, dupa o varsta?