Thursday, January 21, 2010
But, my darling…
Ma duc sa vizitez primul apartament pentru relocarea la Viena. Avusesem cateva criterii clare de selectie: 3 dormitoare sa vina lumea la noi, aproape de centru sa pot sa accesez carciumi usor dupa ce adoarme Misu, aproape de un metrou care sa ma duca la servici, etc. Pentru ca agentia cu care lucreaza banca intarzie sa trimita ceva, ma uit pe internet, fac cateva selectii si scriu catorva agentii. Prima care raspunde este pt o locuinta care avea o lipsa majora (doar 2 dormitoare, vai…) dar o terasa plina de soare, asa ca imi spun ca trebuie sa incep de undeva. Ma intalnesc cu agenta si mergem catre locuinta respectiva. Trecem prin niste curti interioare (mi-am adus aminte de discutia avuta cu un foarte bun prieten acum cativa ani, cand lauda o curte interioara din cartierul Berceni; era atat de linistita si salbatica incat un soim traia acolo, intre blocuri cu 10 etaje. Si aici parea ecosistem potrivit pt multe animale mai mult sau mai putin exotice). Intram in apartamentul respectiv, care intr-adevar e dominat de terasa. Camerele, livingul, etc sunt asezate in linie (vagon ar fi terminologia din Romania, dar nu prea se aplica aici ) si toate au un perete de geam catre terasa. Terasa e elementul principal, ca si cum un arhitect roman obsedat de iesitul la gratar de 1 mai si-a facut o pofta tehnica in inima Vienei. In rest apartamentul e proaspat renovat si utilat cu cele trebuincioase la bucatarie si baie. Proprietara care ne povesteste despre apartament este o doamna la vreo 50 de ani, bronzata, si care vorbeste bine engleza pt standardele vieneze. Cred ca ma place putin (sunt imbracat office, iar doamna face uz de diferenta de varsta si abordeaza un limbaj colocvial, usor parintesc). Trecem peste intrebari tehnice (caldura, garaj, curent, bla, bla) si, cu experienta recenta a renovarii apartamentului din Bucuresti, o intreb daca e voie sa dau gauri in pereti ca sa pun niste tabouri. Iar doamna da raspunsul castigator, cu cea mai calda voce posibila: but my darling, how can anyone live without paintings?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment