My friend…

Cateodata fac lucruri cam ciudate. S-au scris multe carti recent (am citit niste recenzii) despre alegerile evident nerationale pe care oamenii le fac si justificarile din spatele lor. Dar constientizarea lor pe propria piele genereaza un fel de intepaturi mentale, ca atunci cand bei apa minerala si pe langa potolirea setei mai percepi si o senzatie pe care nu prea stii s-o incadrezi pe axa placut - neplacut. Cel mai recent exemplu l-am trait in prima zi la Viena. Dupa luarea in primire a garsonierei in care urma sa-mi petrec urmatoarea luna, am iesit sa cumpar lucruri pe care e bine sa le ai in casa dar si sa mananc ceva. Vazusem un supermarket aproape si vroiam sa fac si niste pasi. Prima dugheana iesita in cale a fost un fel de shaormerie/pizzerie. Desi de afara n-arata bine deloc m-am decis sa intru. Inauntru privelistea era si mai jalnica. Arata ca o bucatarie de tabara din liceu dupa ce au fost consumate toate lucrurile din ea. Singurele urme de mancare erau niste carne de pui pe un bat, o cantitate mica cum n-am vazut in Bucuresti, si promisiunea unor caserole pline cu ceva legume. Si totusi m-am decis sa cer kebab. Era o oferta: kebab + drink 2,5 EUR. Dupa ce l-am intrebat pe cel care servea cat ma costa kebab-ul, s-a uitat si el curios pe oferta lipita pe geam de pe care citisem si eu, si mi-a spus: 2,5 eur. Parea ca nici lui nu-i era clar cum e cu preturile. M-am asezat cuminte la o masa si asteptam sa mi se prepare kebabul, din ce in ce mai neincrezator in ce urma sa primesc. In loc de lipie imi face pe loc dintr-un aluat un fel de blat de pizza, si imi ofera un fel de hamburger cu continut de kebab. Se aseaza langa mine si ma intreaba daca sunt din Romania, la fel ca ceilalti 20 de oameni pe care-i vazuse cu cateva minute inainte. Ii spun ca da, si ma arat oarecum disponibil de conversatie. Il intreb de ce-i asa gol la el - Nu e ora potrivita? Imi spune ca ceva mai incolo e un loc mai ieftin, si d-aia. Din nou imi pun intrebarea ce caut acolo? In timp ce taia carnea cu un fel de taietor electric de paine (ca decor si proces, intre dugheana lui si dristor e o distanta tehnologica uriasa). Imi spun ca in general n-am probleme de la stomac si incep sa mananc. Cel care crease hamburkebabul incepe sa bea o cola la doua mese langa mine si din doua fraze se muta o masa mai aproape. E din Maroc, si are o pofta de conversatie enorma, mare cat lipsurile lui de engleza si franceza, singurele cai de comunicare cat de cat comune. Asa ca avem o conversatie inflacarata in engleza, franceza si germana, acoperind situatia arabilor in lume, democratie si coruptie in Europa si regatele din tarile arabe, criza, dinamica piatei imobiliare din Bucuresti, Casablanca, inca niste orase din Maroc pe care nu le-am inteles si Viena. Din cand in cand ma concentrez asupra mancarii. Incerc sa detectez vreun gust mai dubios, cu temerea ca discutia lui e doar o strategie de a-mi distrage atentia de la ce mancam de fapt. Cum nu identific nimic inspaimantator, revin la conversatie. Undeva spre final imi spune ferm ca nu trebuie sa raman la banca: la banca te duci, dormi si iei salariul, apoi o iei de la capat. Folosea multa mimica pentru a compensa lipsa de cuvinte comune, dar a insistat ca my friend, you must do your own business, my friend. Avea atata convingere si incredere in el cand spunea asta si deborda de o bucurie totala care anula decorul trist in care ne aflam. Mi-am spus ca merita o posibila indigestie pana la urma. Am iesit de acolo cu ceva din bucuria lui, si mi-am dat seama ca bucuria asta care statea pe o decizie nerationala va mai genera astfel de decizii fara sens