Trebuie sa recunosc ca imi lipseste nebunia unui 1 martie romanesc
Nu stiu daca eram la gradinita, dar cu siguranta in scoala primara era o nebunie sa selectezi din cutia de acasa martisoare potrivite pt colege + tovarasa, diferite in functie de locul ocupat de fiecare in capul meu…Plus ca nu stiai daca o sa fie multumite, cum o sa se prezinte ceilalti colegi etc. O scoala timpurie, numai buna sa invete baieteii despre ce trebuie sa faci ca sa bucuri nu o femeie, ci 10-15 deodata in competitie directa cu alti 10-15 baieti…
Mai era un 'pre cooking session ' cum i-ar spune seful meu de acum… de sarbatoriile de iarna mergeam la niste rude la Focsani. Matusi-mea/nasi-mea era profesoara de matematica, si in fiecare an ne dadea din preaplinul ei… era o bucurie de Craciun sa te stii cu o sacosa de martisoare aratoase. Nu conta ca in general erau cutii mari, ca pt o profesoara de matematica de liceu industrial unde copiii incercau sa suplineasca cum puteau lipsa notiunilor la o materie nu tocmai usoara…cert e ca asteptam primavara relaxat…
Astazi, in drum spre serviciu m-am oprit sa cumpar niste flori pentru cele 7 colege din noua echipa. Am gasit niste flori frumoase de primavara, am facut niste buchete din zambile si lalele si le-am oferit de dimineata. A fost o reactie interesanta de bucurie exprimata dar in acelasi timp continuta in rigorile eticii spatiului public din Viena. Dar biroul miroase frumos a flori, afara e soare (in Ro mi s-ar fi spus ca azi e baba mea :) si am primit un fir alb-rosu de martisor - accent bulgaresc al sarbatorii Martisorului - pe care-l port bucuros…
No comments:
Post a Comment